joi, 21 februarie 2013

Partea de jos a deprimarii




Habar nu am daca exista o parte de sus, o parte mai buna a deprimarii, dar eu o simt pe cea mai odioasa. Unii nici nu cred ca isi pot imagina ca deprimarea ar fi de mai multe feluri. Eu incep sa-mi imaginez. M-am simtit deprimat de atatea ori, incat acum, cand sunt la fundul sacului mintii, imi dau seama ca deprimarile precedente au fost niste glume.

Problema e ca am cam obosit sa fug prin lume dupa un colt de bine. Am ajuns sa cred simplu: binele nu-i pentru mine. Am o gramada de rude pe care nu mi le-am dorit, care de cand m-am nascut m-au urat. Ce sa le fac? Unii dintre noi ar trebui sa moara primii. Sper ca voi. Am zis sper, pentru ca simt si am simtit mereu ca Dumnezeu, daca exista, nu a fost prea prietenos cu mine. Poate fac eu ceva gresit. Fac? Dupa rezultatele obtinute as zice ca fac decat gresit. In fine.

Totul se invarte in jurul banilor. Ai bani, esti mai linistit si gandesti mai limpede, cel putin teoretic. Nu ai bani, ai probleme, esti sub presiune mereu, niciodata nu esti linistit, niciodata nu gandesti limpede. Nu inteleg de ce unii nu inteleg. Adica "unii". Majoritatea.

O zic asta cu banii in primul rand in muzica. E singurul domeniu in care toti se asteapta sa iti fie rusine daca faci bani! De ce?! Voi credeti ca cineva se duce sa faca inconjurul lumii ca sa va cante voua si singura bucurie a lor sa fie ca in loc sa-i scuipati si sa-i bateti i-ati aplaudat?! Adica pana la urma daca eu fac un cantec si voua va place, eu trebuie sa va multumesc voua ca v-a placut si nu voi mie ca v-am dat ceva ce va bucura?! Ii ca si cum Mos Craciun o sa iti multumeasca pentru ca s-a gandit sa-ti dea cadou!
Breaking news: Si artistii sunt oameni care traiesc din punct de vedere biologic ca si voi. Daca nu mananca: mor! Si apoi o sa plangeti:"Vai, saracu, a murit! Daca stiam". Ce suflet bun.

Pentru mine lumea e impartita in doua. Normal, castigatori si pierzatori, dar lingai si oameni decenti. De ce majoritatea oamenilor linistiti isi ling drumul in loc sa si-l croiasca?! De ce unii accepta sa faca promovari pe criterii de limba si nu de competenta? De ce sa dau eu atentii sefului pentru a-mi pastra locul de munca?! De ce seful meu e mult mai prost ca mine?! De ce?! Cum se poate?! Unde-s legile naturii in cazul asta?!

Vedeti, sunt deprimat. Nu stiu ce sa fac, unde sa ma mai duc, cum sa reusesc sa fac ceva. Orice. Am ajuns sa cred ca lumea asta nu-i facuta pentru mine. Nu, nu va speriati! Nu vreau sa ma sinucid, sunt altii care trebuie sa moara inaintea mea! TREBUIE!

Numai bine.

P.S.: Nu imi mai stiu parola de la blog. Ce sa fac si eu?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu